Ascuns în poalele munţilor Himalaya, să un lac de apă dulce, ce a fost unul dintre cele mai mari din lacuri din întreaga Asie. Folosit mult timp ca o sursă de inspirație pentru poeți şi iubit de regi, Lacul Wular a fost redus acum, în unele locuri, la o mlaștină fetidă și urât mirositoare, anunţă The Associated Press.
Doar uitându-se la el, Mohammed Subhan Dar declară că se simte rău şi se consideră parţial responsabil. Acesta este unul dintre sătenii, ce angajaţi în 1950 de către guvernul regional, au plantat milioane de sălcii ce trag apă, în lac.
Obiectivul a fost acela de a crea vaste plantaţii de creştere a lemnului pentru foc şi cherestea. Rezultatul a fost accidentala distrugere a lacului în unele zone, deoarece salciile au secat locul.
Lacul este acum la o dimensiune de două ori mai mică decât obişnuia să fie, iar în unele zone este acoperit de mlaştini.
Locuitorii obişnuiau să îşi lase copii şă se joace în apă, iar familiile o foloseau pentru gătit.
„Îmi e ruşine în fiecare zi. Dar era un loc de muncă”, a declarat Mohammed Subhan Dar. „Ne-am simţit cu adevărat neajutoraţi când guvernul a luat decizia.”
Vorbind despre autoritări, acesta a declarat:
„Nu au realizat ce urma să se întâmple. Aceştia au fost atât de preocupaăi de protejarea creşterii pădurilor încât le-a ieşit din vedere siguranţa lacului.”
Oficialii din Kashmir şi New Delhi doresc acum să taie un număr considerabil de copaci din zonă şi să înceapă reconstruirea lacului. Propunerile au fost elaborate, experţii s-au consultat iar bugetul promis promis pentru realizarea acestui proiect este de un milion de dolari.
Dar restaurarea unui lac alpin nu e lucru simplu, mai ales luând în considerare şi schimbările climatice care ameninţă gheţarii din Himalaya.
