Considerat cel mai mare compozitor al Poloniei, Frédéric Chopin a concentrat eforturile sale asupra compoziției la pian și a avut o influență puternică asupra compozitorilor care l-au urmat, contribuind semnificativ cu importante lucrări pentru repertoriul pianului.
Născut la 1 martie 1810 în Zelazowa Wola, Polonia, Frédéric Chopin, a crescut într-o familie a clasei de mijloc. Tatăl său, Nicholas, prin prisma serviciului, lucrând ca profesor particular pentru o familie de aristocrați din Varșovia, l-a expus pe Chopin la societatea cultivată a orașului, iar mama sa i-a făcut cunoștință cu muzica, de la o vârsta fragedă.
Până la vârsta de șase ani, tânărul Chopin cânta la pian și compunea melodii. Recunoscând talentul său, familia a angajat un muzician profesionist, pe Wojcheh Zywny, pentru a îi da lecții. Talentul desăvârșit al lui Chopin a depășit, în curând, profesorul atât în tehnică cât și în imaginație. Pregătirea lui pentru o carieră de compozitor a ajuns la Viena, unde a avut prima apariție de anvergură, audiența fiind exaltată de talentul tehnic și de emoția compoziției. După ce a susținut mai multe recitaluri de pian pe scene din Germania, Austria și Polonia, pașii săi s-au oprit în Paris, unde a stabilit rapid relații cu alți tineri compozitori, între care Franz Liszt, Vincenzo Bellini și Felix Mendelssohn și a devenit cunoscut ca profesor de pian, compozițiile sale pentru pian fiind extrem de influente.
Compozitorul de geniu s-a dedicat în totalitate pianului, reușind să creeze emoții profunde ascultătorilor prin interpretarea la pian a celor patru Balade, care se numără printre cele mai mari creații ale sale, ce combină drama pasională și sensibilitatea lirică într-un mod memorabil.
Pe la mijlocul anilor 1840, starea de sănătatea a lui Frédéric Chopin s-a deteriorat considerabil, din cauza tuberculozei, murind, în cele din urmă, la data de 17 octombrie 1949, în Paris.
