După căderea dinastiei Qing are loc formarea Republicii Chineze, o perioadă foarte turbulentă din istoria Chinei în care au loc mari schimbări fiind văzută de către istoricii ca delimitarea dintre epoca dinastică şi epoca modernă. În secolul XIX şi începutul secolului XX, China a avut parte de un declin politic care a dus până la urmă la căderea dinastiilor şi apariţia republicii. În anul 1912 pe 12 martie la Nanjing se formează primul guvern al Republicii China.
Între anii 1912-1919 au avut loc revolte şi proteste fapt ce au scufundat ţara într-o perioadă neagră din istoria sa. În anul 1919 apare mișcarea de la 4 mai care a apărut ca un răspuns la condițiile impuse Chinei prin Tratatul de la Versailles, ce încheia Primul Război Mondial, care a devenit rapid o mișcare de protest la nivelul întregii ţări ca reacție la situația internă din China. Protestele au adus un succes moral ducând la căderea guvernului și China a refuzat să semneze Tratatul de la Versailles, acest tratat includea şi cedarea teritoriilor din Shandong, Japoniei, pe care Germania le predase în anul 1914. Noua Mișcare Culturală a fost stimulată de Mișcarea de la 4 mai și s-a întărit de-a lungul anilor 1920 și 1930.
Caricatură franceză de la sfârșitul anului 1890. China, neputincioasă, este împărțită între Marea Britanie, Germania, Rusia, Franța și Japonia.
Conform Ebrey:
”Naţionalismul, patriotismul, progresul, ştiinţa, democraţia și libertatea au fost scopurile; iar imperialismul, feudalismul, militarismul, autocraţia, patriarhatul, și aderarea oarbă la tradiție erau inamicii. Intelectualii se luptau pentru modul de a fi puternic, modern și totuși chinez, pentru a prezerva China ca o entitate politică într-o lume de națiuni concurente”
