Nicolăescu, doctor în hoție! Fostul ministru al Sănătății a copiat în teza de doctorat

Teza de doctorat a fostului ministru al Sănătății, Eugen Nicolaescu, prezintă multe semne de incorectitudine științifică și suspiciuni de plagiat. Fragmente din cărțile altor economiști se regăsesc în lucrarea acestuia, fără a fi citate potrivit regulilor academice. Mai mult, în anul în care Nicolăescu și-a susținut teza, coordonatorul său științific, prof. univ. dr. Eugen Țurlea, îi era subaltern în Ministerul Sănătății.

Eugen Nicolaescu, ocupă astăzi un loc fruntaș pe listele de candidați ale Partidului Național Liberal. Se pare că în cazul său liberalii au uitat de noul cod de integritate al partidului. Nicolaescu nu este cu nimic mai prejos față de plagiatori de seamă precum, Victor Ponta, Petre Tobă, Gabriel Oprea sau Florentin Pandele. 

Liderul PNL, Eugen Nicolăescu, a devenit doctor în științe economice cu lucrarea „Auditul intern, factor al procesului de perfecționare a managementului“, în anul 2007, perioadă în care ocupa portofoliul Ministerului Sănătății. Doi ani mai devreme, în anul 2005, Nicolăescu și-a adus îndrumătorul de doctorat pe postul de consilier personal pe probleme de asigurări de sănătate, caz clasic de incompatibilitate etică.

Numirea respectivă a stârnit critici din partea presei, la acea vreme, numele lui Eugen Țurlea fiind legat de mai multe scandaluri în perioada Guvernării Năstase, când a deținut funcția de președinte al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (2001-2003). Țurlea a fost demis de Adrian Năstase, în urma unui raport întocmit de Ionel Blănculescu, demiterea acestuia fiind motivată de „management defectuos și folosirea nejudicioasă a fondurilor alocate“.

Fără ghilimele sau notă de subsol, teza de doctorat începe cu următorul pasaj: „Termenul de audit provine din limba latină de la cuvântul «audit-auditare», care are semnificația de a asculta, dar despre audit se vorbește de pe vremea asirienilor, egiptenilor, din timpul domniei lui Carol cel Mare sau a lui Eduard I al Angliei. De la Missi Dominici ai lui Carol cel Mare la auditoria lui Eduard I, exemplele sunt numeroase, dar nici unul dintre ele nu ilustrează funcția așa cum există ea în zilele noastre, deoarece este o funcție nouă, cu particularități unice și care nu se confundă cu nici un precedent istoric“, relata RomâniaLiberă.ro.

Pasajul respectiv apare într-o formă aproape identică, în cartea autorului Jacques Renard, publicată de Ministerul Finanțelor Publice, printr-un proiect PHARE, în anul 2002.

O altă carte de specialitate din care Nicolăescu se inspiră, fără să respecte regulile citării, este cea a autorilor Marcel Ghiță și Mihai Sprânceană, „Auditul intern al instituțiilor publice“, publicată la Editura Tribuna Economică, în anul 2006.

Lucrarea de doctorat a lui Nicolăescu se află la biblioteca ASE atât în format electronic, cât și pe hârtie. Textul lucrării este identic, așa cum era de așteptat, în schimb, bibliografia diferă. În formatul electronic, la paginile 8-9, există o bibliografie selectivă care nu se regăsește și în teza în suport fizic. Autorii din care citează Nicolăescu nu se regăsesc în bibliografia de la sfârșitul tezei, varianta print.

La pagina 3 a tezei se regăsește următorul pasaj: „Auditorul intern își va atinge obiectivele dacă există un sistem de control intern organizat, formalizat, periodic, constituit din: standard și norme profesionale, ghiduri procedurale, coduri deontologice (nu etice), care să susțină morala profesiunii de audit, având în vedere faptul că auditorul trebuie să fie în afara oricăror bănuieli“. Acest fragment se regăsește integral la pagina 18, în cartea „Auditul Intern al Instituțiilor Publice“.

Un alt fragment regăsit la pagina 5, în lucrarea de doctorat, a fost găsit la pagina 20, în aceeași carte a lui Ghiță și Sprânceană, pasaj însușit fără ghilimele și fără citare. În mai multe capitole, în partea teoretică a lucrării, am identificat pasaje din teoreticienii economiști Marcel Ghiță și Mihai Sprânceană.

Un alt exemplu: în Capitolul III, „Sistemul de control și Auditul Intern“, la pagina 69, Nicolăescu prezintă caracteristicile controlului intern. „Toate funcțiile conducerii, inclusiv funcția de audit intern, include activități de control, care contribuie la evaluarea procesului managerial. Mai mult chiar, fiecare activitate trebuie să aibă componenta ei de control, care o ajută să funcționeze. Controlul intern, privit ca proces la dispoziția managerului, este un proces dinamic, care își adaptează permanent instrumentele și tehnicile la schimbările survenite în cultura organizației determinate de gradul de competență al managerilor“. Pasajul respectiv este copiat mot-à-mot din cartea autorilor Marcel Ghiță și Mihai Sprânceană, aflat la pagina 39, în cartea menționată mai sus. 

La pagina 71, în teza de doctorat, Nicolăescu tratează o altă caracteristică a controlului intern, aceasta fiind universalitatea. „Sistemul de control intern reprezintă nu numai formulare, proceduri, tehnici, programe, instrucțiuni. Controlul intern este un proces realizat de către personalul de la toate nivelele: atât de managementul de la vârf, dar și de managementul de linie, adică responsabilii de compartimente, cât și de fiecare membru al entității“. Citatul respectiv se regăsește la pagina 40, în cartea lui Marcel Ghiță și Mihai Sprânceană.

Biblioteca ASE nu permite fotocopierea tezelor de doctorat, hotărâre luată de Senatul universității, pentru a preîntâmpina furtul intelectual. Potrivit prevederilor art. 170 din Legea 1/2011, conducătorul de doctorat răspunde împreună cu autorul tezei de respectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv de asigurarea originalităţii conţinutului tezei.

Plagiatul este reglementat încă din 2004. Potrivit legii 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, plagiatul se definește drept „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale”.

„Atunci Codul Deontologic îngăduia lipsa ghilimelelor, dacă autorii erau trecuți fie la începutul, fie la sfârșitul lucrării. Am folosit nota de subsol. Ar trebui să revăd teza, a trecut foarte mult timp de atunci. Acum nu se mai acceptă așa ceva, dar atunci nu era nici o problemă“, a spus fostul ministru.

„A fost consilierul meu, dar mi-am realizat teza în mod corect. În 2007, nu existau situații de incompatibilitate, nu se discuta în acești termeni, cum se obișnuiește acum“, a mai spus Nicolaescu.

Totuşi, trebuie să precizăm că scuza referitoare la lipsa ghilimelelor a fost demontată de mediul academic, atunci când s-a analizat teza de doctorat a premierului Victor Ponta, și el acuzat de plagiat. Motivul e simplu: regulile citării sunt aceleaşi. 

Potrivit CV-ului aflat pe site-ul Camerei Deputaților, Eugen Nicolăescu este din anul 2010, lector universitar doctor titular la Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir“, Facultatea de Finanțe, Bănci și Contabilitate. Așadar, în baza titlului de doctor, șeful grupului PNL din Parlament și-a urmat cariera în mediul universitar.