Viața în gri! Un popor care nu își cunoaște istoria este ca un copil care nu își cunoaște părinții
În ultimii 25 de ani au existat mii de dezbateri despre viața în comunism, dar cu greu se poate ajunge la un compromis între trecut și prezent. Părinții și bunicii noștri au construit o țară în gri, o culoare care ți se întipărește în minte și te urmărește la fiecare pas.
În acea epocă viața era gri sau se trăia mai bine pe timpul răposatului cum mai spun uneori părinții noștrii. Atunci fiecare om avea rostul lui, tot timpul lui era programat, exact ca pentru un roboțel. Dimineața se pleca la muncă, autobuzele și tramvaiele abia făceau față puhoiului de oameni care muncea în fabrici și uzine pentru bunăstarea poporului socialist.
Femeile, copii și bătrânii aveau cea mai dureroasă sarcină, cea de a sta la coadă pentru fiecare produs, iar de multe ori se întorceau cu sacoșa goală acasă. Uneori alimentele lipseau cu desăvârșire, te întâlneai cu vitrinele frigorifice. În ultima decadă a regimului se difuza la TVR câteva ore seara realizările socialismului și discursurile marelui conducător, Nicolae Ceaușescu. Viața era grea spun unii, dar nu se murea de foame, însă acum avem de toate, dar de multe ori doar ne uităm la vitrinele magazinelor pentru că nu avem cu ce să le cumpărăm.
”Un popor care nu își cunoaște istoria este ca un copil care nu își cunoaște părinții” spunea marele istoric și filosof Nicolae Iorga. Copii născuți după 89′ nu au cunoștință în cele mai multe cazuri despre calvarul prin care au trecut bunicii și părinții noștrii în era comunistă.
Teroarea atinsese cote nemaiîntâlnite, oamenii nu aveau curaj să discute probleme politice sau anumite chestiuni despre situația precară în care se aflau, Securitatea asculta și urmărea totul pas cu pas, nimeni nu scăpa de temutul organ represiv. Fiecare uzină, fabrică, magazin comercial, stradă sau bloc avea securistul ei, mereu exista un om care asculta, știa și făcea note informative despre presupusele pericole la adresa orânduirii socialiste.
Așa s-a trăit în comunism, un calvar care nu poate fi descris în cuvinte.
